Pitipoanca sau "de ce respira plasticul"

Hai ca acum m-am enervat.Asa ca imi aprind o tigara,si scriu.
Marea mea dilema este: de ce lasa Dumnezeu pitipoancele pe planeta asta?Adica,inteleg intr-un fel.Sunt fete bune.Doar ca e rau pamantul ca le tine.Sunt contrariata.Totul,din punct de vedere fizic in primul rand,e din plastic.E artificial.Si ma intreb de ce respira.Plasticul nu respira.Ele de ce o fac?Si dilema numarul doi: de ce sunt asa placute de majoritatea baietilor?(pentru ca fetele nu plac alte fete,se urasc intre ele de obicei,minus cateva exceptii).Ce e asa placut?Bine,poate gresesc eu,poate sub masca aceea de plastic se ascunde un suflet bun si cald si care te intelege,care are aceleasi conceptii ca si tine,si care scot tot ce e mai bun din tine.Dar eu sunt Toma necredinciosul,pana nu cunosc eu un exemplar de genul,nu cred.Ma enerveaza faptul ca fetele simple,fetele normale,nu sunt bagate in seama.Alea nu sunt placute,ca deh,nu isi scot curul si tatele in evidenta.Scuza-ti-ma ca sunt directa,dar nu imi plac ocolisurile.Pana mea,prea multi dintre voi va uitati doar la fizic si nu si la psihic.Adica,degeaba arati bine,ca un fotomodel,daca atunci cand deschizi gura pute a rahat,nu?
Si e nasol cand fetele alea de treaba si simple incearca sa iti fie prietene,si tu esti prost si le mai iei si pe ele de proaste.Asa ceva e nasol.Foarte nasol.Repet de prea multe ori cuvantul "nasol" dar e blogul meu si scriu ce vreau.
Cum ziceam,sa nu deviez de la subiect.

PIȚIPOANCĂ, pitipoance, s.f. 1. Persoană de gen feminin care se distinge printr-un comportament ostentativ, vulgar, și prin superficialitate; deseori o pițipoancă poate fi regasită în poze indecente pe internet prin care speră să fie remarcată.

Si de ce sa fii prieten cu asa ceva,care atunci cand nu e cu tine,si e cu altii,mananca rahat cu lingurita despre tine?De ceeee?De ce nu sti sa faci diferenta si sa tii naibii oameni buni pe langa tine?De ce pe aia ii ignori?De ce naiba ai vrea sa ignori un om de treaba,care incearca sa iti fie prieten pentru ca ti-a vazut adevarata fata si pentru ca isi doreste asta?

Nu am gasit raspunsul la intrebare.Daca il gaseste cineva,sa ma anunte.

Oldie but goldie.

Hello!Long time,no see again.Stiti,chiar ma gandeam ca era cazul sa mai postez si eu pe blog,nu am mai postat de secole.
Iar astazi o sa scriu despre cineva care nu am scris niciodata de cand am blogul asta,desi a fost mereu alaturi de mine,dar eu am fost prea proasta ignoranta sa-mi dau seama.
O cunosc de doi ani.E adevarat,la inceput nu eram asa apropiate cum suntem acum,dar cu timpul am realizat ca suntem facute din aproape acelasi aluat.
Imi aduc aminte si acum ca atunci cand am cunoscut-o,mi-a lasat impresia unei fete arogante si pline de ea.Dar apoi a venit langa mine pe canapea,si mi-a zis ca ii place cum sunt machiata si daca o pot machia si pe ea.Si asa a inceput totul.Bine,ce e drept,a durat ceva pana sa devenim nedespartite,dar ce avem acum e ceva cu totul special.E genul de prietenie in care avem momente de nebunie extrema,si momente in care ne vine sa ne ucidem una pe cealalta.Momente in care nu am sta departe una de cealalta,si momente in care am fugi mancand pamantul in sensuri opuse.Dar in final,ajungem iar una langa alta.Si asta e grozav.E genul de prietenie in care nu ne-am vazut cu lunile,dar in momentul in care ne-am reintalnit,nu era nimic schimbat. 
Mi-a reprosat de cateva ori ca nu am scris nimic despre ea pe blog.Dar uite,am scris despre alti "prieteni" care unde sunt acum ?Gone,disparuti.In schimb,TU ai ramas langa mine si sper sa ramai mereu,chiar si dupa moarte.Sper ca atunci sa devenim fantome si sa facem misto in continuare de altii,ca doar la asta ne pricepem cel mai bine,nu-i asa ? 
Nu ma pricep sa arat cuiva ca iubesc.Nu stiu,asa mi-e felul.Stiu ca tip la tine uneori,si te cert,dar o fac pentru binele tau,ca daca iti vorbesc frumos,nu intelegi.Si asta din cauza temperamentului tau al naibii de efervescent.
Nici nu am ce sfaturi sa iti dau aici,in mediul virtual.Doar am fost mereu langa tine sa ti le soptesc la ureche.Singurul sfat care ti-l pot da e sa nu mai fi asa impulsiva uneori.Si sa nu te mai lasi niciodata calcata in picioare de toti limbricii de oameni.Meriti mult mai mult,meriti tot ce e frumos si bun.Meriti sa fii iubita,sa fii respectata si la naiba,meriti sa fii tinuta pe un piedestal!Of,bine ar fi sa iei sfaturile astea in considerare macar odata in viata ta! 
Si pe scurt,esti cea mai buna prietena a mea,si te iubesc mult mult mult de toot!!

Comeback.

Iata ca dupa o perioada foarte indelungata de timp,mi-am adus aminte,in timp ce citeam o postare de pe un alt blog,ca si eu sunt posesoarea unuia.Asa ca mi-am luat inima in dinti,si m-am hotarat sa scriu iar.
Probabil va intrebati de ce am incetat sa mai postez.Ei bine,in perioada in care eram in febra scriitorului,am avut parte de multe evenimente fericite sau mai putin nefericite in viata mea.A trecut insa un an si ceva de atunci,si s-au schimbat multe.
Dar o sa trec peste anumite evenimente,si o sa ma multumesc sa traiesc doar in prezent.De aproape doua luni,m-am mutat inapoi in orasul in care m-am nascut si am crescut,si anume in Bucuresti.Am terminat liceul si am promovat examenul de bacalaureat.Acum ma aflu intr-o perioada de tranzitie intre viata fara griji pe care o aveam,si viata complicata care urmeaza sa o am.
Intradevar,recunosc,e foarte greu.E foarte greu sa ajungi sa fii pe picioarele tale si sa fii nevoit sa iti iei viata in piept.
Problemele in dragoste sau in prietenie pe care le aveai,par neinsemnate pe langa cele de a trai.E greu in momentul in care ajungi sa te lovesti cu capul de zid,si sa realizezi ca esti defapt singur,si trebuie sa te descurci asa cum poti.
E momentul in care devii matur,in care incepi sa iti cauti un job,si crede-ti-ma,nu e o misiune usoara sa ai un job in ziua de azi,un job care sa fie si bine-platit dar sa iti faca si placere.Asa ca,fiind constrans de circumstante,te rezumi la un job mediocru,care sa iti aduca macar un minim de venit cat sa poti trai de pe o zi pe alta,fara sa iti mai permiti luxul de a iesi in oras,sau de a iti cumpara haine de la firme cunoscute.
Si incepi incet-incet,sa ii intelegi pe ai tai,si sa iti dai seama cat de greu trebuia sa le fi fost lor sa iti faca toata poftele,sa intretina o casa,si sa se intretina si pe ei.
Si te enervezi cand vezi ca altii de varsta ta,inca nu au fost nevoiti sa se descurce pe picioarele lor,si sunt inca rasfatati de parinti.Si te intrebi cu ce ai gresit tu,de ce nu poti fi si tu ca ei.Si te descurajezi.Insa,priveste partea plina a paharului.In timp ce tu te maturizezi,ei inca raman copii.Si daca depui suficenta munca,in momentul in care vor ajunge ei in punctul de a-si lua viata in piept,tu deja vei avea experienta suficenta.
Si bineinteles,nu doar astea sunt singurele probleme pe care le intampini.Ar fi imposibil sa nu existe si vesnicele probleme in dragoste.
Probleme care te consuma,si te fac sa te gandesti cand vei gasi si tu persoana perfecta pentru tine.E mai trist cand realizezi ca aceasta nu exista pentru nimeni,ca pentru o relatie sanatoasa,e nevoie de compromisuri din ambele parti,altfel,ajung ambii frustrati si nefericiti.
Si cate si mai cate probleme vor aparea...
Voi ce probleme ati intampinat in viata,si cum ati trecut peste?
Va pup.

La fel si totusi diferit.

Long time,no see.Ei bine,a fost iar o perioada aglomerata pentru mine si nu am avut timp,rabdare si inspiratie sa scriu pe blog.Imi cer scuze fata de cititorii mei,dar chiar nu am putut sau mai bine zis nu am avut ce scrie.
"Iti dai seama ca tot blogul meu e despre tine?"
Cine stie,isi va da seama.Da,cam de asta nu am mai scris pe blog.Pentru ca nu s-a intamplat nimic prea demn de memorat.
In aceasta seara,s-a produs un declic in interiorul meu.Am realizat anumite lucruri si anume,ca nu intotdeauna obtii ceea ce iti doresti,in masura in care iti doresti,asa ca trebuie sa te multumesti doar cu jumatati de masura.Macar atat,daca mai mult nu se poate.
Cat despre cei din jurul meu,imi permiteti sa va ofer cateva sfaturi,nu?
Nu va lasati calcate in picioare de catre acele scursuri ale societatii,care nu stiu decat sa profite de pe urma voastra si sa va raneasca.Invatati sa va impuneti punctele de vedere.Nu mai fiti disperate,pentru ca disperarea e o metoda prin care ii dai satisfactie celui care vrea sa te raneasca.Fiti puternice,si indiferente.Cum am mai scris intr-un post anterior,indiferenta doare cel mai tare.Al naibii de tare.E cea mai puternica arma pe care o poate detine o persoana.Cum e si in cazul meu.Am fost indiferenta si nu am oferit ceea ce o anumita persoana dorea sa obtina,asa ca acum vorbeste in stanga si dreapta lucruri total neadevarate,cu speranta ca ma va rani.Iar asta doar pentru ca si acea persoana la randul ei,s-a simtit ranita din cauza indiferentei si a  unei anumite alegeri ale mele.Imi pare rau,dar vorbele tale chiar nu ma ating la ora actuala.
Urmatoarea problema.Mi s-a spus in seara asta ca,si aici citez :" Mie mi se pare ca ai fost prea rapida."
Ei bine,ce pot zice,asta am simtit ca vreau sa fac.Fiecare isi face alegerile in viata,chit ca sunt corecte sau gresite.Daca facem greseli,le facem,noi dam cu capul de zid ca mai apoi sa invatam o lectie de viata.Nu ma judecati pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce simt.Asta sunt eu,si nu ma schimb pentru nimeni si nimic in lume.Voi continua sa fac tot ce imi doresc atat cat voi crede de cuviinta.
Ti-am zis sa faci ce simti,iar tu ai facut.Invata sa nu ai regrete ci sa inveti ceva din ceea ce experimentezi.Pentru ca viata asta e o serie de incercari,e un drum cu suisuri si coborasuri,iar uneori simti pur si simplu impulsul de a face anumite lucruri.Nu regreta nimic,pentru ca astfel frustrarile se aduna inauntrul tau si nu rezolvi nimic.
Iar acum,in incheiere,ultimul sfat pentru altcineva : e perfect asa cum e totul acum,asa cum suntem acum.Si nu uita,la un moment dat o sa treci peste orice ar fi.Totul e sa vrei.Dar sa stii,eu sunt acolo.
O dimineata frumoasa sa aveti!

De ce nu?

Exista anumite momente in viata noastra,a fiecaruia,in care apar lucruri bune exact cand nu te astepti.Desigur,apar si lucruri rele,dar astazi vom vorbi doar despre the bright side.
Exista momente cand apar in viata ta persoane,care daca le-ai fi cautat nu le-ai fi gasit.Persoane cu aceleasi gusturi ca ale tale si persoana care iti dau tot ce ai planificat atent pana atunci peste cap.Exista o expresie,"dragoste la prima vedere",si poate daca pana atunci nu ai crezut in asa ceva,ei bine,brusc incepi sa crezi.Si esti fericit si crezi ca totul o sa fie super bine,incepi poate sa visezi cu ochii deschisi si sa iti faci planuri si sperante.
Dar,si aici intervine un mare dar,ce se intampla cand esti refuzat(a)?Ce se intampla atunci cand ii marturisesti sentimentele persoanei respectiva(ca o fire deschisa si directa ce esti) iar celalalt iti spune ca nu cauta o relatie?Ca nu se poate asa ceva nici in ruptul capului,deoarece,are alte planuri in minte,iar chestiunea respectiva s-ar intrepatrunde cu planurile lui,riscand sa le dea peste cap?Bineinteles,tu esti dezamagit,ranit chiar,pentru ca ti-ai facut cu adevarat sperante.Si apoi,dupa ce te refuza,se schimba total,la 180 de grade,si  incepe sa fie dulce cu tine,ca apoi bineinteles sa zica tot nu.Te bulverseaza complet,incat ajungi sa nu mai stii ce vrea si ce nu defapt.
Iar acum,un sfat,si nu pentru cei care sunt pusi in situatia de yo-yo,ci pentru manuitorii de yo-yo.
1.In primul rand,incercati sa analizati situatia.Intrebarea aici este : "De ce nu?"De ce sa nu lasati totul in voia sortii,sa fiti spontani?Il tineti pe NU in brate si poate chiar pierdeti ceva bun.De cate ori in viata asta,gasesti o persoana(de sex opus) care sa iti impartaseasca in totalitate(sau aproape) gusturile?De cate ori?Rareori,si aici va spun cu mana pe inima din proprie experienta.Asa ca de ce sa dai cu piciorul la ceva,ce nici macar nu cunosti inca?Incercarea moarte n-are.Decat sa nu incerci ceva ca mai apoi sa te intrebi cum ar fi fost,mai bine te risti,si chiar daca poate nu iese asa cum ti-ai dorit,macar stii ca nu ramai frustrat si cu intrebarea "Cum ar fi fost daca?" in minte.
Risti si castigi,asa ca acum,dragul meu cititor,te intreb:"De ce nu?"
Uneori merita sa zici da.Sau cel putin sa incerci.

Convorbiri.

Pai,in primul rand trebuie sa imi cer sincere scuze pentru absenta mea indelungata pe blog.Dar pur si simplu nu am avut starea necesara de a scrie.
Iar acum,inainte de a incepe,va recomand sa ascultati piesa asta .Se potriveste foarte bine cu totul.
Ei bine,in postul de astazi voi rescrie o discutie avuta intre mine si o prietena foarte buna.Nu ii voi scrie numele,pentru a-i proteja identitatea,dar poate cei apropiati noua isi vor da seama despre cine e vorba.
Totul a inceput la un pahar de vin rosu,iar cu totii stim bine ca vinul dezleaga limbile.
Ea: Stii,mi se intampla de multe ori,inainte sa adorm,sau cand ma trezesc,sau ce ma socheaza si mai mult,in timpul zile,sa incep sa ma gandesc la putinele,dar frumoasele momente petrecute alaturi de el.Si stau si nu imi vine sa cred ce intorsatura au luat lucrurile,cat de sec s-a terminat totul...
Eu: Nu te-ai gandit ca poate asa a fost sa fie?Sa il cunosti,sa petreci acele momente cheie cu el,sa inveti anumite lucruri chiar ca apoi sa plece din viata ta?Poate nu a fost decat un factor menit sa te pregateasca pentru viitor.
Ea: M-am gandit de multe ori si la varianta asta.Vai,defapt,la cate variante nu m-am gandit.Dar pur si simplu nu pot,defapt nu vreau sa inteleg ca gata,s-a terminat si fiecare a mers pe drumul lui acum.
Eu: Tu ai prieten fata mea,el are prietena.Ce poti sa mai faci?Nimic.
Ea: Stiu dar...
Eu: Nici un "dar".Accepta realitatea asa cum e ea,pur si simplu nu a fost sa fie si atat.
Ea: Nu ai habar cat de tare doare cand il vad cu ea.Am crezut ca o sa fiu puternica,dar nu pot.Nu au fost foarte multe intre noi,dar au fost de ajuns sa ma faca sa il iubesc.Iar acum tot nu reusesc sa il scot din mintea si sufletul meu,chiar daca sunt cu "**".Pur si simplu nu pot.Inca am poza cu el pe telefon.Am melodia lui preferata pe telefon.Oare sunt obsedata?
Eu: Nu esti obsedata,obsedata inseamna mult mai mult.Esti doar o inima ranita care inca se vindeca,si inca nu ai gasit persoana care sa te faca sa il uiti pe EL.Adica,in subconstientul tau,in fiecare baiat pe care il intalnesti,il cauti pe EL.Si nu il gasesti.Pentru ca nimeni nu mai e ca EL.Fiecare e unic in felul lui.Dar o sa treaca.Pentru ca timpul,vindeca orice rana.
La vorbele mele,ea a tacut,iar dupa cateva minute,a schimbat subiectul.
Draga mea,stiu ca inca te doare.Dar tu singura iti faci rau cu mana ta.Trebuie sa uiti si sa mergi mai departe.Pare imposibil acum,dar o sa vezi ca poti.Trebuie doar sa vrei.
Iar acum,dragii mei cititori,voi ce sfat i-ati da?
Astept cu drag comentariile voastre.
Pana data viitoare,va pup.

Punct si de la capat.

Aseara a fost o seara plina de evenimente importante.Am fost la majoratul unei bune prietene unde pot zice ca m-am distrat relativ ok,am dansat pana la epuizare dar m-am retras repede.
Si dupaia pot zice ca a inceput distractia.Am aflat lucruri noi,lucruri care m-au lasat masca dar totusi ma bucur ca le-am lamurit.
De multe ori cine te tradeaza cel mai repede sunt fratii,si prietenii.La un moment dat,ramasesem intr-o ceata totala iar acum trebuie sa retrag tot ce am scris in posturile anterioare.Nu am fost folosita asa cum credeam,nu,a fost ceva serios,numai ca din cauza asa zisilor "prieteni",varianta mea a povestii nu a mai fost ascultata si eu am ramas in aer.Imi pare rau ca a trebuit sa se ajunga la asta,sa se termine asa brusc si aiurea,dar ce sa faci,se pare ca asa a fost sa fie.
Dar uite ca roata se intoarce,prieteniile se reintregesc si totul are un final fericit.Sau un nou inceput?
Asa ca zic acum,punct si de la capat.Eu sunt fericita acum asa cum sunt,o piatra mi-a fost luata de pe inima,el e fericit,toti suntem fericiti si ma bucur.
Iar acum stiu ca am pe cine conta atunci cand am nevoie,si stiu sa am grija pe viitor cu prietenii mei.Stiu ca am pe cineva care ma iubeste si ca trebuie sa tin cu dintii de tot ce am in momentul de fata.Si sa nu uitam:iti multumesc pentru tot :)